DIVERSIÚNE s. f. 1. încercare de a schimba cursul unei acțiuni, de a abate intențiile, gândurile cuiva. 2. acțiune politică reacționară, întreprinsă de un guvern, un partid etc. cu scopul de a distrage atenția maselor de la acțiuni revendicative sau revoluționare. 3. (mil.) acțiune, operație care urmărește abaterea atenției forțelor inamicului dintr-un anumit punct. (< fr. diversion, lat. diversio) Vezi definitia »

TENSIÚNE s. f. 1. stare a ceea ce este întins; întindere. ◊ (fig.) încordare; surescitare, nervozitate. ◊ (fon.) efort al mușchilor, al coardelor vocale în timpul emisiunii unui sunet; (p. ext.) prima fază a articulării unui sunet. 2. (fiz.) forță interioară care acționează asupra unității de arie dintr-o secțiune a unui corp supus unor forțe exterioare. ◊ presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 3. diferența de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric. 4. ~ arterială = presiune exercitată de fluxul sangvin asupra arterelor și asupra inimii. (< fr. tension, lat. tensio) Vezi definitia »

EUFUNCȚIÚNE s. f. (< fr. eufonction) (FILOZ.) Funcție care menține sau sporește adaptarea unei unități date la contextul ei social. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI) Vezi definitia »

DISPERSIÚNE s. f. v. dispersie. Vezi definitia »

ACCESIÚNE s.f. (Jur.) Mod de dobândire a unei proprietăți, rezultând din alipirea naturală sau prin acțiunea cuiva a unui bun la un alt bun mai important. [Pron. -si-u-. / < fr. accession, lat. accessio]. Vezi definitia »