FTORI- (Înv.) Element de compunere care, întrebuințat înaintea numelor de funcții, însemna „al doilea” (în rang). Ftori-logofăt, ftori-stolnic. [Var.: vtóri] – Din bg. vtori. Vezi definitia »

MILIHÉNRI, milihenri, s. m. (Fiz.) A mia parte dintr-un henri. [Abr.; mH, scris și milihenry.] – Din fr., engl. milihenry. Vezi definitia »

BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (-și) tăia barba; a (se) rade. 2. Refl. (Fam.) A se lăuda în mod exagerat; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier. Vezi definitia »

SERI- v. serici-. Vezi definitia »

resturi / ramasite / vestigii de cultura materiala a omului preistoric Vezi definitia »