-MÓRF Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) formă”, „care are forma de”. [< fr. -morphe, it. -morfo, cf. gr. morphe]. Vezi definitia »

AUTOMÓRF, -Ă adj. (despre minerale) limitat de formele cristaline proprii speciei respective. (< fr. automorphe) Vezi definitia »

zarf (înv.) s. n., pl. zárfuri Vezi definitia »

FITOMÓRF, -Ă adj. (despre divinități, motive decorative) care reprezintă (părți ale unei) plante, în formă de plantă. (< fr. phytomorphe) Vezi definitia »

ORTOMÓRF, -Ă adj. Proiecție ortomorfă = proiecție cartografică care păstrează nedeformate unghiurile și în care orice porțiune mică a suprafeței terestre are aceeași formă pe hartă ca pe un glob; proiecție conformă. [< fr. orthomorphe, cf. gr. orthos – drept, morphe – formă]. Vezi definitia »