ROSTUÍ, rostuiésc, vb. IV. Tranz. 1. A așeza, a aranja așa cum trebuie; a face ordine. ♦ A aranja pe cineva într-un post, într-o situație convenabilă. 2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva. 3. A umple cu un material de etanșare și a netezi rosturile dintre cărămizile unei zidării, dintre pavelele sau bordurile unei șosele etc. pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie sau de infiltrație. 4. A forma cu mâna rostul urzelii la războiul de țesut. 5. A bate, de o parte și de alta, vârful dinților unei pânze de ferăstrău. – Rost + suf. -ui. Vezi definitia »

ÎNDIGUÍ, îndiguiesc, vb. IV. Tranz. A mărgini o apă sau a înconjura o suprafață cu diguri, a zăgăzui; p. gener. a ridica un dig. – În + dig + suf. -ui. Vezi definitia »

lăbăduí (-uiésc, -ít), vb. – (Trans.) A locui, a trăi. Mag. lábadni „a se restabili, a se restatornici” (Drăganu, Dacor., IX, 211). Vezi definitia »

șuruí, pers. 3 sg. șuruiéște, vb. IV (reg., despre frunze) a fâșâi, a susura, a murmura. Vezi definitia »

solomiazuí, solomiazuiésc, vb. IV (reg.; despre vasele de metal) a spoi, a cositori. Vezi definitia »