Definita cuvantului știc
știc, ștícuri, s.n. (reg.) 1. băț. 2. băț bifurcat la un capăt cu care se zdrobesc strugurii pentru a obține mustul; mustuitor, ștircă. 3. (în forma: știci) prăjină cu care se conduce barca. 4. (în forma: stic) spetează la loitră.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu știc
DRUÍDIC, -Ă, druidici, -ce, adj. Care aparține druizilor, privitor la druizi. – Din fr. druidique. Vezi definitia »
XILOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la xilologie. [< fr. xylologique]. Vezi definitia »
PARENÉTIC1, -Ă I. adj. care îndeamnă la virtute; moralizator. II. s. f. exortație cu caracter moralizator. (< fr. parénétique, it. parenetico) Vezi definitia »
póinic adj. m. (reg.; în sintagma) măr poinic = varietate de măr cu fructe mari, de culoare verzuie-galbenă, zemoase. Vezi definitia »
DIAFRAGMÁTIC, -Ă adj. Al diafragmei, referitor la diafragmă. [Pron. di-a-. / < fr. diaphragmatique]. Vezi definitia »