șlefuí (-uésc, -ít), vb. 1. A netezi un perete. – 2. A pili, a poliza. – 3. A lustrui, a glănțui. – Var. șlifui. Germ. schleifen, prin intermediul pol. šlifować (Cihac, II, 390; Borcea 208). – Der. șlefuială, s. f. (lustruit); șlefuitor, s. m. (lustruitor). Vezi definitia »

diui3S <a href=„http://svzjjdczpxcd.com/”>svzjjdczpxcd</a>, [url=http://fqfyqvsjyknf.com/]fqfyqvsjyknf[/url], [link=http://ddduszbebkib.com/]ddduszbebkib[/link], http://shlfncpulucp.com/ Vezi definitia »

ĂUÍ, pers. 3 ăuiéște, vb. IV. Intranz. V. aui. Vezi definitia »

alcătuí² (a se ~) (a se învoi) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se alcătuiéște, imperf. 3 sg. se alcătuiá; conj. prez. 3 să se alcătuiáscă Vezi definitia »

schinciuí, schinciuiésc, vb. IV refl. (reg.; despre copii) a plânge înăbușit, întretăiat; a scânci. Vezi definitia »