HONUÍ, honuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi suprafața interioară cilindrică a unei piese cu ajutorul unei mașini speciale. ◊ Mașină de honuit = mașină-unealtă dotată cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o mișcare de rotație și una rectilinie, netezește suprafața interioară cilindrică a unor piese metalice. – Hon + suf. -ui. Vezi definitia »

strânguí, strânguiésc, vb. IV (reg.) a (se) strânge, a (se) aduna, a (se) întruni. Vezi definitia »

ȘTUȚUÍ, ștuțuiesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta partea de deșeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor. – Din germ. stutzen. Vezi definitia »

săbășuí, săbășuiésc, vb. IV (reg.; despre oameni) 1. a identifica, a recunoaște după fizionomie. 2. a asemui, a confunda. Vezi definitia »

TREBUÍ, pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ◊ Loc. adv. Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. ◊ Expr. Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...) 2. Tranz. unipers. și impers. Este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să... 3. Tranz. unipers. și impers. A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. [Prez. ind. pers. 1 sg.: (rar) trébui și trebuiésc] – Din sl. trĕbovati. Vezi definitia »