Definita cuvantului știmă
ștímă, ștíme, s.f. (reg.) 1. demon, stafie, duh ce păzește comorile necurate. 2. pocitură, pocitanie. 3. ființă sau plantă purtătoare de noroc. 4. noroc. 5. (în forma: ștemă) belșug de lapte la vite; mană, frupt. 6. copil mic și neastâmpărat. 7. presimțire. 8. (în forma: ștemă) taină, secret. 9. (în forma: ștemă) fluierătură cu care ciobanii se cheamă între ei.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu știmă
BRAZÚRĂ s.f. Sudură foarte rezistentă făcută cu un aliaj sau cu un metal fuzibil. [< fr. brasure]. Vezi definitia »
ECHÍSTICĂ s.f. Disciplină urbanistică de ansamblu a așezărilor umane temporare sau permanente, care are în vedere în special orașele viitorului. [Et. incertă]. Vezi definitia »
răsválă (-le), s. f. – Răscoală, rebeliune. – Var. răzvală. Sl. (bg.) razvala (Tiktin). Înv. Vezi definitia »
zgrăbunțícă s. f., g.-d. art. zgrăbunțélei; pl. zgrăbunțéle, art. zgrăbunțélele Vezi definitia »
ȚĂRÁNCĂ, țărance (țărănci), s. f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. – Țăran + suf. -că. Vezi definitia »