Definita cuvantului știmă
ștímă, ștíme, s.f. (reg.) 1. demon, stafie, duh ce păzește comorile necurate. 2. pocitură, pocitanie. 3. ființă sau plantă purtătoare de noroc. 4. noroc. 5. (în forma: ștemă) belșug de lapte la vite; mană, frupt. 6. copil mic și neastâmpărat. 7. presimțire. 8. (în forma: ștemă) taină, secret. 9. (în forma: ștemă) fluierătură cu care ciobanii se cheamă între ei.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu știmă
INTEGRÓNICĂ s. f. teorie generală a integrării. ◊ știința coexistenței sistemelor, care studiază procesele de integrare și elementele lor componente, sistemele integrate. (< engl. integronics) Vezi definitia »
RAȘCHÉTĂ s. f. 1. obiect în formă de daltă încovoiată cu care se răzuiește parchetul sau vopseaua de pe piesele metalice ce urmează să fie revopsite, ori se curăță bordajul navelor. 2. unealtă în formă de perie, la rașchetarea tencuielilor. (< fr. raschietto) Vezi definitia »
CANÍSĂ, canise, s. f. Crescătorie de câini. – Din fr. caniche. Vezi definitia »
cretínță, cretínțe, s.f. (reg.) șorț, fotă, catrință (v.). Vezi definitia »
BÂRLIGÁTĂ, bârligate, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga. Vezi definitia »