Definita cuvantului știoacă
știoácă, știóci, s.f. (reg.) 1. ghionoi (de cioplit piatra). 2. târnăcop cu un tăiș lat. 3. sapă cu vârf ascuțit. 4. (în forma: știocă) teslă. 5. (în forma: știocă) bardă.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu știoacă
FRACTÚRĂ s. f. 1. ruptură violentă a unui os sau cartilaj. ◊ (fig.) ruptură, despărțire. 2. casură. 3. falie. (< fr. fracture, lat. fractura) Vezi definitia »
REȘÚTĂ, reșute, s. f. (Med.) Reapariție a simptomelor unei boli în timpul convalescenței; recidivă, recădere. – Din fr. rechute. Vezi definitia »
MÉLIȚĂ, melițe, s. f. 1. Unealtă primitivă de lemn, folosită în industria casnică pentru melițare; zdrobitor. ♦ Mașină de melițat, prevăzută cu cuțite sau cu aripi de lemn dispuse circular pe un cilindru. 2. Fig. (Fam. și depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). ◊ Expr. A da cu melița (sau din meliță) = a trăncăni, a flecări. – Din bg. melica. Vezi definitia »
șcleámpă, șclémpe, s.f. (reg.; deprec.) persoană bătrână, ramolită. Vezi definitia »
suitúră, suitúri, s.f. 1. (înv.) suire, urcare. 2. (reg.) movilă. Vezi definitia »