știolfăí, știólfăi și știolfăiésc, vb. IV (reg.) 1. a păși anevoie, plescăind, prin noroi sau prin apă; a (se) uda, a (se) murdări de noroi. 2. a molfăi. 3. a vorbi, a spune ceva anevoie, nedeslușit. 4. a deveni știrb.

Sursa: DAR