SCURTCIRCUÍT, scurtcircuite, s. n. 1. Legătură electrică între două puncte ale unei rețele sau instalații, având o rezistență foarte mică. 2. Fenomen fizic care constă în întreruperea accidentală a curentului electric într-o rețea sau o instalație prin stabilirea unui scurtcircuit (1). – Scurt + circuit (după fr. court-circuit). Vezi definitia »

CLINGHERÍT s.n. Material izolant, fabricat dintr-un amestec de azbest și de cauciuc. [Scris și klingerit. / < germ. Klingerit]. Vezi definitia »

INCÍPIT s. n. notă la începutul manuscriselor antice și medievale, al incunabulelor și al unor cărți din sec. XVI, cuprinzând titlul scrierii și numele autorului. (< lat. /hic/ incipit, /aici/ începe) Vezi definitia »

RĂCÍT¹ s. n. Faptul de a (se) răci. – V. răci. Vezi definitia »

FÂSÂÍT, fâsâituri, s. n. Fâsâială. [Var.: fâsăít s. n.] – V. fâsâi. Vezi definitia »