cimitír (cimitíre), s. n. – Teren unde se îngroapă morții. – Var. (înv.) chimitir, megl. chimitiriu. It. cimiterio, și înainte (sec. XVIII și mr.) din ngr. ϰοιμητήριον. Este cuvînt folosit în Munt. și Olt. (ALR, I, 3019. Vezi definitia »

SIR [SÖR] s. m. titlu dat nobililor în Anglia. ◊ (termen de adresare) domnule! (< engl. sir) Vezi definitia »

GIR- v. giro-. Vezi definitia »

VATÍR s. n. pânză foarte tare din in sau din cânepă, pentru întărituri la hainele bărbătești. (< germ. Wattier/leinen/) Vezi definitia »

ȘIRÃ, s.f. 1. Cãpițã sau claie de fân; formațiunea sub care se așeazã/ clãdește fânul intr-o anumitã formã tronconicã, spre a se pãstra pentru iarnã. 2. Denumirea popularã pentru coloana vertebralã. Ex. Șira spinãrii. Vezi definitia »