gir (gíruri), s. n. – 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul ei dispune plata sumei prevăzute. – 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea etc. cuiva. It. giro (sec. XIX). – Der. gira, vb. (a-și da girul); girant, s. m. (persoană care girează); giratar, s. m. (persoană în favoarea căreia este girată o cambie); giratoriu, adj., din it. giratorio, fr. giratoire. Vezi definitia »

singír (-ruri), s. n. – Lanț, legătură a acuzaților expuși la stîlpul infamiei. Tc. zincir (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

FAIR adj. invar., adv. (Liv.) (În mod) cinstit, corect, loial, onest. [Pron. fer. / < engl. fair]. Vezi definitia »

PORFÍR s.n. Rocă vulcanică cristalină foarte dură, formată din feldspat. [< fr. porphyre, cf. gr. porphyra – purpură]. Vezi definitia »

olofír, olofíre, s.n. (înv.) haină de purpură. Vezi definitia »