CONSTANTÁN s.n. Aliaj de cupru și nichel cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la fabricarea rezistențelor electrice. [< fr. constantan]. Vezi definitia »

CITOGENETICIÁN, -Ă, citogeneticieni, -e, s. m. și f. Specialist în citogenetică (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. cytogénéticien. Vezi definitia »

PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, subst. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien. Vezi definitia »

ALEZÁN, -Ă adj. (Despre cai) De culoare roșcată, roib. [< fr. alezan, cf. sp. alazan]. Vezi definitia »

GHIPCÁN, ghipcani, s. m. (Reg.) Mârțoagă, gloabă. – Et. nec. Vezi definitia »