prostovói, -oáie, adj. (reg.) prost, fără istețime, tont, nătărău. Vezi definitia »

BĂRBĂȚÓI, bărbățoi, s. m. (Depr. sau glumeț) Augmentativ al lui bărbat (1). ♦ Femeie cu apucături de bărbat (1). – Bărbat + suf. -oi. Vezi definitia »

coroí, pers. 3 sg. córoie, vb. IV (reg.) 1. (despre mațe) a chiorăi, a ghiorăi. 2. (despre curci) a bolborosi, a grunguni. Vezi definitia »

RĂSCROÍ, răscroiesc, vb. IV. Tranz. A tăia un material de croitorie urmând linia gâtului sau a brațelor; p. gener. a croi un material după măsură. – Răs- + croi. Vezi definitia »

GUNÓI¹, gunoaie, s. n. 1. (La sg. cu sens colectiv) Resturi murdare sau netrebuincioase care se aruncă. 2. Baligă amestecată cu paiele care au servit vitelor drept așternut, întrebuințată ca îngrășământ agricol organic. 3. Fir de pai, scamă, murdărie etc. care se depune pe haine, care cade în lichide etc. 4. Epitet dat unui om de nimic; lepădătură. – Din sl. gnoĩ. Vezi definitia »