CLAUZÚLĂ, clauzule, s. f. Fiecare dintre silabele accentuate de la sfârșitul unui vers care, prin dispunerea lor armonioasă împreună cu silabele neaccentuate, creează un ritm expresiv. ♦ Cuvintele finale ale unei fraze în proză, ale unei strofe sau ale unui vers, dispuse astfel încât să producă un efect expresiv. [Pr.: cla-u-] – Din lat. clausula. Vezi definitia »

ștílfă s.f. (înv.) un anumit fel de țesătură. Vezi definitia »

îmbunătúră s.f. (înv.) 1. îndemnare. 2. făgăduială. 3. lingușire. Vezi definitia »

ALVEOLÍTĂ s.f. Proces inflamator la o alveolă dentară. [< fr. alvéolite]. Vezi definitia »

COTÁRLĂ, cotarle, s. f. (Reg.) Câine prost și jigărit; javră, potaie. – Et. nec. Vezi definitia »