TROÁCĂ, troace, s. f. 1. Albie, copaie, covată (scurtă și lată). 2. Ladă mare în care cade făina măcinată la moară. 3. Vas de lemn (în formă de jgheab, de ladă lungă etc.) în care se pune apa sau mâncarea pentru animale. 4. (Fam.; la pl.) Catrafuse, calabalâc. [Var.: (reg.) troc s. n.] – Din germ. dial. Trok. Vezi definitia »

PERIBOÍNĂ s.f. (Geol.) Depresiune naturală produsă sub acțiunea valurilor mării, care separă marea de un lac litoral și prin care apele mării se unesc cu ale lacului. [< fr. périboïne]. Vezi definitia »

șălătrúică s.f. (reg.) plantă medicinală. Vezi definitia »

HIPERTRICÓZĂ s.f. (Med. Hirsutism. [< fr. hypertrichose, cf. gr. hyper – peste, thrix – păr]. Vezi definitia »

FOTOFÁZĂ s. f. stadiu de lumină al fotosintezei în care are loc desfacerea moleculei de apă sub acțiunea energiei luminoase absorbite, fixate și transformate de pigmenții clorofilei. (< fr. photophase) Vezi definitia »