MUSCÉL, muscele, s. n. Culme deluroasă prelungită, puțin înaltă și cu povârnișuri domoale, care face tranziția între regiunea de munte și cea de deal, fiind de obicei acoperită cu pășuni, fânețe și livezi cu pomi fructiferi. [Var.: mușcél s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

caraél s.m. sg. (înv.) vânt de est și de vest. Vezi definitia »

BOTOȘÉL, botoșéi, s. m. Diminutiv al lui botoș. – Botoș + suf. -el. Vezi definitia »

FARINGOCÉL s. n. hernie a faringelui. (< fr. pharyngocèle) Vezi definitia »

COLPOCÉL s. n. hernie intravaginală. (<fr. colpocèle) Vezi definitia »