țivlí, țivlésc, vb. IV (pop.) 1. a bodogăni, a protesta. 2. (reg.) a momi păsări cu fluierături. Vezi definitia »

sfârlí, sfârlésc, vb. IV refl. (reg.) a se învârti într-un picior, făcând piruete. Vezi definitia »

PORECLÍ, poreclesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o poreclă (1). 2. (Înv. și reg.) A da cuiva un nume; a numi. [Var.: (reg.) poroclí vb. IV] – Din poreclă. Vezi definitia »

țivlí (-lésc, -ít), vb. – A țipa, a țiui, a piui. – Var. țîvli, țifli. Sl. cviliti „a plînge” (Tiktin). – Der. țivluitoare, s. f. (țipătoare, țiuitoare, fluier); țuvloaie (var. țifloaie, țifoaie), s. f. (țipătoare; flaut, fluier; adv., se zice despre burta umflată), ultimul sens probabil prin analogie cu aspectul obrajilor umflați la cîntatul cu țuvloaia; țifloia, vb. refl. (a se umfla cu mîncare). Vezi definitia »

BOTTICELLI, Sandro (Alessandro di Mariano Filipepi zis ~) (1444 sau 1445-1510, n. Florența), pictor renascentist italian. Tablouri de inspirație religioasă (madone), mitologică („Nașterea lui Venus”) sau alegorică („Primăvara”), pline de grație și de poezie. Portrete. Fresce la Vatican. Creatorul unui anumit tip de frumusețe feminină („ botticelliană”) și al unei compoziții bazate pe ritmuri de curbe unduioase. A ilustrat „Divina Comedie” a lui Dante. Vezi definitia »