ștócverc s.n. (reg.) loc unde se încrucișează mai multe filoane de minereu de aur. Vezi definitia »

țarc (-curi), s. n. – Ocol, îngrăditură, loc îngrădit. – Mr. țarcu. Origine necunoscută. Trebuie să aibă legătură cu alb. thark (Spitzer, Mitt. Wien, 293; Treimer, ZRPh., XXXVIII, 391; Barič, Albanorum. Studien, 104; Pascu, II, 222; Philippide, II, 738; Tiktin; Rosetti, II, 123); dar această relație lămurește prea puțin istoria cuvîntului. Legătura cu iranianul *čark › per. čart „cerc” (Densusianu, GS, I, 245) nu este evidentă. – Der. țărcălău (var. țărcuș), s. n. (țarc mic); țărcui, vb. (a închide într-un țarc); înțărca, vb. (a lua mielul de la oaie; a nu mai da să sugă; a priva, a frusta); înțărcătoare, s. f. (locul sau timpul de înțărcat), cf. Giuglea, Dacor., V, 550-53. Din rom. provine în rut. carok, carka „țarc”, cerkati „a mulge” (Candrea, Elemente, 402). Vezi definitia »

MARC s.n. 1. Produs alimentar obținut prin extragerea sucului din fructe. 2. Reziduu rezultat în procesul de extragere a zahărului din sfeclă. [< fr. marc]. Vezi definitia »

3AOJRC <a href=„http://jqbolwwwfbqm.com/”>jqbolwwwfbqm</a>, [url=http://kyydohmoimda.com/]kyydohmoimda[/url], [link=http://otfhwpcocljb.com/]otfhwpcocljb[/link], http://lboafbmmivym.com/ Vezi definitia »

ORC s. m. (Rar) Infern. – Din germ. Orkus. Vezi definitia »