ȚELELÉȚ adv. (În expr.) A se ține (sau a se lua etc.) țeleleț de (sau după) cineva = a nu-i da pace cuiva, a plictisi pe cineva prin prezența sa. Vezi definitia »

BĂȚ, bețe, s. n. 1. Bucată de lemn lungă și subțire având diverse întrebuințări. ◊ Băț de chibrit = chibrit. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți, pentru a zădărnici o acțiune, un plan. A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de îndrazneț, de obraznic. A rămâne cu traista-n băț = a sărăci. A-și lua traista-n băț = a porni la drum. ♦ (Adverbial) Drept, țeapăn. Stă băț în fața lui. 2. Fig. Lovitură sau bătaie cu bățul (1). 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc. Bățul ițelor. Vezi definitia »

ÎNĂLTÚȚ, -Ă, înăltuți, -e, adj. Diminutiv al lui înalt; înălticel, înăltișor. [Var.: (pop.) năltúț, -ă adj.] – Înalt + suf. -uț. Vezi definitia »

TUBULÉȚ, tubulețe, s. n. Tubușor. – Tub + suf. -uleț. Vezi definitia »

DEZVẮȚ s. n. Faptul de a (se) dezvăța; dezobișnuire. – Din dezvăța (derivat regresiv). Vezi definitia »