Definita cuvantului ștopleag
ștopleág, ștoplége, s.n. (reg.) 1. cotor de plantă rămas pe câmp după cosit sau după secerat; țeapă, ghimpe, șteap. 2. tulpină uscată; bucată scurtă de lemn. 3. partea tulpinii unui copac rămasă la suprafața pământului după tăiere.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu ștopleag
acantofág, -ă adj. (despre animale) care se hrănește cu spini. (< fr. acanthophage) Vezi definitia »
GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca]. Vezi definitia »
BÚNDESTAG s.n. Adunare legislativă în Germania. [< germ. Bundestag]. Vezi definitia »
sarcofág, -ă, adj. (înv.; despre animale) carnivor. Vezi definitia »
fag (fági), s. m. – Copac înalt cu coaja netedă și lemnul tare (Fagus silvatica). – Mr., megl. fag. Lat. fagus (Pușcariu 568; Candrea-Dens., 540; REW 3145; DAR), cf. it. faggio (lom., piem., engad. fo), sicil., sard., prov. fau, v. fr. fou (› fr. fouet), sp. (haya), port. (faia). Alb. fag provine din calabr. fagu (Meyer 97) sau din rom. – Der. făget, s. n. (var. făgiș), (pădure de fag), mr. fădzet, cf. it. faggeto. Vezi definitia »