ORI conj., adv. I. Conj. (Cu funcție disjunctivă, adesea cu nuanță copulativă) 1. Sau. ♦ (în propoziții interogative) Te duci ori ba? 2. (După o regentă, uneori în corelație cu „fie că”, „sau”, introduce sau leagă două propoziții subordonate opuse) Fie că va da zăpadă, ori că iarba va înverzi. II. Adv. (Pop.; introduce o propoziție interogativă) Oare. [Var.: or conj., adv.] – Et. nec. Vezi definitia »

CVÁDRI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) patru (ori)”. [Var. cuadri-, cvadra-, cvadru-, scris și quadri-. / < lat., fr. quadri- < lat. quattuor – patru]. Vezi definitia »

CVADRI- /CVADRA- /CVADRU- /CUADRI- elem. „patru”. (< fr. quadri-, quadra-, quadru-, cf. lat. quadrus, divizat în patru) Vezi definitia »

a face cuiva pardesiu de scânduri expr. a ucide pe cineva. Vezi definitia »

BEJĂNĂRÍ vb. IV. v. băjenări. Vezi definitia »