Definita cuvantului chelar
chelár (chelári), s. m. – Majordom, intendent, persoană care deținea cheile cămării unei gospodării boierești. Gr. ϰελλάριος (Murnu), în parte prin intermediul sl. kelarĭ. La origine este lat. cellarium (cf. it. cellaio, fr. cellier), care, prin intermediul ngr. ϰελλάρι(ον), a dat și chelar, s. n. (cămară, depozit de provizii), cf. celar. Cuvîntul gr. a trecut în tc., bg. kiler, de unde dubletul rom. chiler, s. n. (cămară). – Der. chelăriță, s. f. (soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar); chelărie, s. f. (îndeletnicirea de chelar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chelar
COȘÁR2, coșari, s. m. 1. Persoană care curăță coșurile1 (8) și sobele de funingine; hornar. 2. Persoană care face coșuri1 (1, 5). – Coș1 + suf. -ar. Vezi definitia »
VICÁR s. m. 1. cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang. ◊ funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului Roman, care administra o dioceză imperială. 2. locțiitor al unui mitropolit, episcop sau alt demnitar bisericesc. (< fr. vicaire, lat. vicarius) Vezi definitia »
TELERADÁR s. n. întrebuințarea combinată a radarului și a televiziunii. (< fr. téléradar) Vezi definitia »
ceár s.n. sg. (înv.) păr, cosiță. Vezi definitia »
mămulár (mămulári), s. m. – Negustor de mărunțișuri. – Var. (Trans.) momular. Tc. mamelo ‹ arab. muamele (Șeineanu, II, 245), cu schimb de suf. – Der. mămulărie, s. f. (tarabă de mărunțișuri). Vezi definitia »