Definita cuvantului chelșug
chelșúg (chelșúguri), s. n. – 1. Cheltuire, consum. – 2. Cheltuială, speze. – 3. Notă de cheltuieli, socoteală, factură. – 4. Contabilitate. – 5. Provizii, merinde, rezerve. – Var. chelciug, chelșig. Mag. költseg (DAR). Înv. și în Trans. – Der. chelșiga, vb. (a cheltui). Cf. cheltui.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chelșug
HIDROFÚG, -Ă, hidrofugi, -ge, adj. Hidrofob (1). – Din fr. hydrofuge. Vezi definitia »
FEBRIFÚG, -Ă adj., s. n. antipiretic. (< fr. fébrifuge, lat. febrifuga) Vezi definitia »
MĂIUG, măiuge, s. n. Diminutiv al lui mai2. ♦ Unealtă de lemn cu care se bate inul sau cânepa; măiuț. – Mai + suf. -iug. Vezi definitia »
plug (plúguri), s. n. – 1. Unealtă pentru arat. – 2. Obicei folcloric din ajunul Anului Nou, în care se merge pe la case, adesea cu un plug în miniatură, cîntîndu-se cîntece legate de muncile cîmpului. – 3. Vehicul de deszăpezit. – 4. Constelația Orion. – Mr., megl. plug. Sl. plugŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 267; Cancel 23; Conev 68; Pascu, II, 205), cf. bg., sb., cr. plug, ceh. pluh, pol. plug, rus. plugi, din germ. Pflug. – Der. plugar, s. m. (muncitor agricol; urător); plugăraș, s. m. (flăcău care umblă cu uratul în ajunul Anului Nou); plugări, vb. (a munci pămîntul, a ara; a se ocupa cu muncile cîmpului); plugărie (var. plugărit), s. f. (ocupația plugarului); plugăreasă (var. plugăriță), s. f. (țărancă); pluguleț (var. plugușor), s. n. (obicei folcloric în ajunul Anului Nou; cîntecul care se cîntă cu acest prilej). Vezi definitia »
a avea belciug expr. 1. (d. femei) a fi serioasă, a-și păstra bunul nume. 2. (intl.) a nu-și recunoaște delictele, a nu se trăda. Vezi definitia »