Definita cuvantului cherapleș
cherapléș (cherapléși), s. m. – Prost, tont, dobitoc. Mag. kereplös „flecar, palavragiu”, cunoscut numai cu forma kereplő (DAR). Pușcariu, Dacor., VIII, 117, pare a prefera un mag. *kereples, din kereplye „morișcă”. Ambele ipoteze par incerte.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cherapleș
pețchéș, -ă, adj. (reg.) țanțos, fudul, semeț. Vezi definitia »
butáș, (butáși), s. m. – Lăstar, altoi. Mag. bujtas (Cihac, II, 406), probabil moștenit din cuman butak „ramură”, cf. Bogrea, Dacor., I, 274. – Der. butăși, vb. (a înmulți o plantă prin butași). Vezi definitia »
ÎNVELÍȘ, învelișuri, s. n. 1. Obiect care servește la învelit; învelitoare. ♦ Scoarță, copertă, de carte. ♦ Învelitoare (de tablă, de țiglă etc.) de pe acoperișul unei case. 2. Stratul exterior al unui obiect, al unui organism etc. – Înveli + suf. -iș. Vezi definitia »
SINUCIGÁȘ, -Ă, sinucigași, -e, s. m. și f. Persoană care și-a luat (sau a încercat să-și ia) singură viața. – Sine + ucigaș (după fr. suicidé). Vezi definitia »
picurúș, picurúșuri, s.n. (reg.) picuș, picuț. Vezi definitia »