REM s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a dozelor de radiație raportate la efectul lor biologic, egală cu doza primită de un anumit țesut iradiat cu o doză absorbită de un rad. [< engl., fr. rem. / < r(öntgen) e(quivalent) m(an) – echivalentul în raze X pentru un organism uman]. Vezi definitia »

EPIBLASTÉM s. n. excrescență superficială, poroasă sau vâscoasă, pe frunze. (< fr. épiblastème) Vezi definitia »

SEMANTÉM s. n. (lingv.) cea mai mică unitate semantică a unui cuvânt, identificabilă adesea cu rădăcina acestuia, care constituie suportul semnificației lexicale; lexem. (< fr. sémantème) Vezi definitia »

PARALEXÉM, paralexeme, s. n. (Lingv.) Formație lexicală constituită din două elemente care nu formează un compus. – Din fr. paralexème. Vezi definitia »

clem (-muri), s. n. – Cîrlig, clește. Germ. Klemme (Borcea 182). Sec. XIX. Vezi definitia »