BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. Bălăior. – Din bălai + suf. -uc. Vezi definitia »

iuzlúc (iuzlúci), s. m. – Monedă turcească de argint, care valora inițial o sută de parale. Tc. yüzlük (Șeineanu, II, 231). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

FERNAMBÚC s.n. Lemn de Brazilia de culoare roșiatică, folosit la fabricarea arcușurilor. [Var. pernambuc s.n. [ < germ. Fernambuk(holz), cf. Pernambuc – provincie din Brazilia]. Vezi definitia »

ștruc, ștrúcuri, s.n. (înv.) postav gros. Vezi definitia »

chiutúc¹, chiutúci, s.m. (reg.) nisetru mic (de 5-6 kg). Vezi definitia »