Definita cuvantului ștulbeu
ștulbéu s.n. (reg.) prăjină lungă, terminată la un capăt cu o măciucă, pe care o folosesc pescarii pentru a stârni peștele.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu ștulbeu
téu (-uri), s. n. – Echer în formă de T. De la t, pronunțat te, cf. fr. té. Vezi definitia »
SUCCEDANÉU, succedanee, s. n. Substanță, produs etc. care poate înlocui la nevoie o altă substanță, un alt produs etc. cu proprietăți asemănătoare. – Din fr. succédané, lat. succedaneus. Vezi definitia »
MINERÉU s. n. aglomerare de minerale în compoziția cărora se găsesc metale, metaloizi. (< fr. minerai) Vezi definitia »
PARALÉU, paralei, s. m. (Mai ales în corelație cu leu) Leu foarte mare și puternic; fig. ființă puternică, vitează. ◊ Expr. A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) înfuria peste măsură. ♦ (Depr.) Bărbat care se consideră înzestrat cu calități excepționale, care vrea să pară important, remarcabil. – Para1- + leu. Vezi definitia »
defteréu (-éi), s. m. – Dirijor de cor (de biserică) de grad inferior. Ngr. δευτερεύων „de mîna a doua” (Tiktin). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »