bárbur (-ri), s. m. – 1. Ascuțișul unui topor. – 2. Cep (de îmbinare), unire, legătură, racordare. – 3. Broderie în formă de triunghi pe pieptul unei cămăși. Lat. barbula „bărbă mică” (Hasdeu 2516; REW 949; Candrea-Dens., 136; DAR). – Der. bărbătură, s. f. (incizie la urechea oilor, în formă de triunghi). Vezi definitia »

GAFEUR s.m. Cel care face gafe. [Pron. ga-för. / < fr. gaffeur]. Vezi definitia »

TRIPOTEUR s.m. (Franțuzism) Persoană care face afaceri dubioase; speculant, falsificator. [Pron. -tör. / < fr. tripoteur]. Vezi definitia »

TROTTEUR [-TÖR] I. s. m. cal cu trapul întins și ridicat; trăpaș. II. adj. inv. (despre încălțămintea de damă) cu toc gros, înalt, tip sport, comod și rezistent. (< fr. trotteur) Vezi definitia »

ÁBUR, aburi, s. m. 1. Vapori de apă. 2. Ceață rară. 3. Fig. Tărie; aromă. I se suie aburul băuturii la cap (SADOVEANU). ♦ Suflare (ușoară), adiere. 4. Fig. Cantitate foarte mică. Dă un abur de sare plăticilor (SADOVEANU). – Comp. alb. avull. Vezi definitia »