LULEÁ, lulele, s. f. Obiect cu care se fumează, alcătuit dintr-o parte mai groasă și scobită, în care se pune tutunul, și dintr-o țeavă (îndoită) prin care trece fumul; pipă; p. restr. găvanul pipei. ◊ Expr. (Adverbial) Îndrăgostit (sau amorezat) lulea = foarte îndrăgostit. ♦ Cantitate de tutun cât încape în găvanul unei pipe. [Var.: (reg.) liuleá s. f.] – Din tc. lüle. Vezi definitia »

codăneá v. codănícă Vezi definitia »

mujdeá (mujdéle), s. f. – 1. Recompensă de 50 de lei de aur, care se plătea în mod tradițional celui care aduce la Curtea din București vestea că Dunărea a înghețaț; obicei suprimat de Grigore Ghica, în 1827. – 2. Veste bună. Tc. (per.) müzde (Șeineanu, III, 84; Lokotsch 1527). Înv. Vezi definitia »

ACÍLEA adv. v. aici. Vezi definitia »

PETEÁ, petele, s. f. (Reg.) Panglică de care sunt prinse monede, mărgele etc. și care se poartă ca podoabă în păr sau la pălărie. – Din petele (pl. lui peteală). Vezi definitia »