HIPURICEMÍE s. f. diminuare a cantității de acid uric în circulația sangvină. (< fr. hippuricémie) Vezi definitia »

DECÚRIE s. f. 1. subunitate a centuriei din armata romană, formată din zece soldați. 2. colegiu de zece funcționari în Roma și în municipiile romane. (< lat. decuria) Vezi definitia »

STĂROSTÍE, stărostii, s. f. 1. Calitate sau demnitate de staroste. 2. (Pop.) Pețire, pețit. – Staroste + suf. -ie. Vezi definitia »

TEOMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de prevestire în care ghicitorul ar fi fost inspirat de divinitate. [Gen. -iei. / < gr. theomanteia, cf. theos – zeu, manteia – prevestire]. Vezi definitia »

EPONIMÍE s. f. funcția de eponim (II, 1). ◊ listă a arhonților eponimi. (< fr. éponymie) Vezi definitia »