STÓLNĂ, stolne, s. f. Excavație orizontală sau puțin înclinată într-o mină, având ieșire directă la suprafața solului. – Et. nec. Vezi definitia »

RẤLĂ s. f. v. rână. Vezi definitia »

GLOTÍTĂ s. f. inflamație a coardelor vocale inferioare. (< fr. glottite) Vezi definitia »

TENDÍNȚĂ s. f. 1. dispoziție firească pentru ceva; înclinare, aplecare; năzuință. 2. reflectare în opera de artă a concepției despre lume a autorului, a atitudinii lui față de realitatea prezentată. 3. forța care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. 4. (p. ext.) orientare, direcție. (< fr. tendance) Vezi definitia »

ÁFTĂ s.f. (Med.) Ulcerație superficială, dureroasă, localizată pe mucoasa gurii sau a faringelui. [< fr. aphte, cf. gr. aphta]. Vezi definitia »