pléștină, pléștine, s.f. (înv.) loc neted și fără vegetație. Vezi definitia »

manșétă (manșéte), s. f. – Parte terminală (întoarsă) a mînecii. Fr. manchette, de la manche „mînecă”, de unde și manșon, s. n., din fr. manchon. E dubletul lui manișcă, s. f. (manșetă; plastron), din rus. maniška (Cihac, II, 185). Cf. manget. Vezi definitia »

OSTIÓLĂ s. f. 1. orificiu microscopic la frunze, prin care se face schimbul de gaze cu atmosfera. 2. revărsare de materie semilichidă formând mușuroaie de noroi în regiunile periglaciare cu îngheț peren. (< fr. ostiole, lat. ostiolum) Vezi definitia »

ACERĂ, acere s.f. (reg.) Acvilă, vultur Vezi definitia »

TRICHÍNĂ s. f. vierme nematelmint parazit închistat mai ales în mușchii porcilor, ai șobolanilor etc.; trichinelă. (< fr. trichine) Vezi definitia »