bibi s. m. sg. 1. (în limbajul copiilor mici) bubă, rană. 2. (glum.) cap. Vezi definitia »

PROHIBÍ vb. tr. a interzice (vânzarea, importul sau exportul unor mărfuri). (< fr. prohiber, lat. prohibere) Vezi definitia »

ALIBÍ, alibiuri, s. n. Dovadă prin care un inculpat își susține în fața justiției nevinovăția, stabilind că, la data săvârșirii faptului imputat, el se afla în alt loc decât acela unde a fost comis faptul. ♦ Fig. Scuză, justificare. – Fr. alibi (lat. lit. alibi „în altă parte”). Vezi definitia »

ALBÍ, albesc, vb. IV. 1. Refl., intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦ A trata produsele textile cu agenți oxidanți sau reducători pentru a le face mai hidrofile (mai albe), distrugând pigmenții naturali. ♦ A colora ușor în albastru un produs textil pentru a obține un efect de alb intens. ♦ A decolora, parțial sau total, un anumit produs. ♦ Intranz. A încărunți; p. ext. a îmbătrâni. 2. Intranz. A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe). ♦ Fig. A străluci. – Din alb. Vezi definitia »

CODĂLBÍ, codălbesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.; în expr.) A o codălbi = a nu izbuti, a nu reuși; a o păți. – Din codalb. Vezi definitia »