tolocí (-césc, -ít), vb. – A lăsa vitele pe o țarină pentru a o îngrășa cu baliga lor. Rut. toločiti, rus. toločitĭ „a călca în picioare”, din sl. (sb.) tlačiti, cf. stîlci (Cihac, II, 416; Tiktin). Pare să se fi simțit în rom. ca o creație expresivă, în legătură cu dolo(fan) „durduliu”, golo(gan) „monedă” etc. – Der. toloacă, s. f. (ogor negru; izlaz), în Mold., din rut., rus. toloka „iarbă călcată în picioare”, pol. tlok „pîrloagă”; tologi, vb. (a călca, a bătători semănăturile; refl., a se trînti, a se întinde, a se culca), var. a lui toloci; tolăni, vb. refl. (a se trînti, a se întinde, a se culca), cu suf. expresiv -ni (legătura cu tc. arab. tulani „în lungime”, sugerată de Bogrea, Dacor., IV, 854, nu pare posibilă); toloșcan, adj. (leneș; durduliu, dolofan); toloban, s. m. (Trans., ciorap gros pentru opinci). Cea mai mareparte din aceste cuvinte circulă numai în Mold. Vezi definitia »

CORCͲ, corcesc, vb. IV Refl. (Despre plante sau animale din specii diferite) A se încrucișa, a se amesteca. – Din corci¹. Vezi definitia »

pușcóci, pușcoáce și pușcóciuri, s.n. (reg.) 1. (fam.) jucărie care imită pușca, făcută de copii din țeavă de soc; pușcală, plișcoci, pocnitoare, pușcaviță, pușcăleață, pușcăriță, pușchia, pușcoi, pușculie, pușcuroi, pușcuță. 2. irigator, clistir. 3. arc. 4. (s.m. și f.; pop.) ființă mică nedezvoltată, pitică. 5. (s.m.; în forma: pitcoci) pitulice. Vezi definitia »

ALEKSEI MIHAILOVICI, țar al Rusiei (1645-1676) din dinastia Romanov. În timpul domniei lui apar în Rusia primele elemente ale absolutismului; politică externă activă; sub domnia lui s-a realizat alipirea Ucrainei la Rusia (1654). Vezi definitia »

pagubă-n ciuperci! expr. (resemnare sau nepăsare pentru o pierdere suferită) nu contează!, n-are importanță! Vezi definitia »