DIPOLÁR, -Ă adj. (Fiz.) Care aparține dipolilor, referitor la dipoli. [Cf. fr. dipolaire]. Vezi definitia »

VULGÁR, -Ă adj. 1. Cunoscut de toată lumea; comun, obișnuit, curent. ◊ Logaritm vulgar = logaritm a cărui bază este numărul 10; logaritm zecimal. 2. Ordinar, grosolan, trivial. ♦ (Despre limbă) Vorbit de popor; popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină populară. 3. Lipsit de bază științifică; neștiințific. ◊ Materialism vulgar = curent filozofic apărut în Germania pe la jumătatea sec. XIX, care, în esență, reduce întreaga realitate la materie, considerând și conștiința de natură materială. // s.f. Denumire a limbii italiene, folosită mai ales în epoca medievală și medie. [< lat. vulgaris, cf. fr. vulgaire]. Vezi definitia »

EDILITÁR, -Ă, edilitari, -e, adj. Privitor la administrația sau la lucrările de folos public ale unui oraș. – Din fr. édilitaire. Vezi definitia »

PECUNIÁR, -Ă adj. Care constă în bani; bănesc. [Pron. -ni-ar. / < fr. pécuniaire, cf. lat. pecunia – bani]. Vezi definitia »

LIBRÁR, librari, s. m. Proprietar al unei librării; negustor de cărți; p. ext. vânzător într-o librărie. ♦ (Înv.) Editor. – Din fr. libraire, lat. librarius. Vezi definitia »