Definita cuvantului punctuație
PUNCTUÁȚIE s.f. Totalitatea semnelor grafice cu ajutorul cărora se despart frazele între ele și părțile constitutive ale frazei; parte a gramaticii care cuprinde regulile de întrebuințare a acestor semne; fel de a întrebuința aceste semne. [Gen. -iei, var. punctuațiune s.f. / cf. fr. punctuation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu punctuație
PARAFRENÍE s. f. boală psihică caracterizată prin halucinații urmate de delir, bolnavul păstrându-și totuși afectivitatea și capacitatea de muncă. (< fr. paraphrénie) Vezi definitia »
ȘODÉNIE, șodenii, s. f. (Reg.) Ciudățenie; nostimadă. – Din șod + suf. -enie. Vezi definitia »
LEGÁȚIE, legații, s. f. Reprezentanță diplomatică permanentă inferioară în rang unei ambasade, condusă de un ministru plenipotențiar sau de un însărcinat cu afaceri. ♦ Localul, sediul acestei reprezentanțe. [Var.: legațiúne s. f.] – Din fr. légation, lat. legatio. Vezi definitia »
CRANIOTOMÍE s. f. 1. decapitare, în embriotomie, pentru extragerea fătului, în caz de distocie gravă; cefalotomie. 2. deschidere chirurgicală a craniului pentru a putea ajunge la o tumoare cerebrală. (< fr. crâniotomie) Vezi definitia »
PARAMIMÍE s.f. (Med.) Parachinezie constând în neconcordanța dintre expresia mimică și trăirea bolnavului. [Gen. -iei. / < fr. paramimie, cf. gr. para – lângă, mimia – imitare]. Vezi definitia »