márgine (márgini), s. f. – 1. Mal, țărm. – 2. Limită, extremitate. – 3. Frontieră, hotar. – 4. Chenar, bordură. – Mr. mardzine, megl. mardzini. Lat. margo, margĭnem (Pușcariu 1031; Candrea-Dens., 1053; REW 5355), cf. dalm. mrgan, sp. (margen). – Der. mărginaș, adj. (limitrof; de hotar); mărginaș, s. m. (vecin de frontieră; mahalagiu; Arg., gură-cască, chibiț); mărginean, s. m. (locuitor de la frontieră); mărgini, vb. (a limita; a pune semne de hotar; refl., a se învecina); nemărginire, s. f. (infinit); nemărginit, adj. (nelimitat, infinit). Der. neol. marginal, adj., din fr. marginal. – Din. rom. provine sb. mrginj (Candrea, Elemente, 404). Vezi definitia »

APARȚÍNE vb. III. intr. A ține de cineva sau ceva; a fi în posesiunea, în proprietatea cuiva. ♦ A ține de, a face parte (dintr-o familie, dintr-o organizație etc.). [P.i. aparțin. / < fr. appartenir, după ține]. Vezi definitia »

STIPULAȚIÚNE s.f. v. stipulație. Vezi definitia »

TELEVIZIÚNE s.f. 1. Tehnică a transmiterii la distanță a unor imagini în mișcare, cu ajutorul undelor electromagnetice radiofonice. 2. Instituție care asigură elaborarea și difuzarea emisiunilor prin televiziune (1). [Pron. -zi-u-. / < fr. télévision, cf. gr. tele – departe, lat. visio – vedere]. Vezi definitia »

SUCUSIÚNE s. f. metodă de punere în evidență a lichidului amestecat cu un gaz dintr-un organ cavitar prin clătirea bolnavului. (< fr. succussion, lat. succussio) Vezi definitia »