TRÍL s. n. (muz.) ornament vocal sau instrumental din alternarea rapidă a două note consecutive despărțite de un (semi)ton; (p. ext.) cântecul unor păsări în care se produce același efect sonor. (< it. trillo, fr. trille) Vezi definitia »

DEDUCTÍBIL, -Ă, deductibili, -e, adj.Care se poate deduce. – Din fr. déductible. Vezi definitia »

CHIONOFÍL, -Ă adj. (despre plante, animale) care poate trăi sub zăpadă. (< fr. chionophyle) Vezi definitia »

PERPETRÁBIL, -Ă adj. (jur.) care poate fi săvârșit. (< engl. perpetrable) Vezi definitia »

TRIL, triluri, s. n. Ornament muzical constând din executarea rapidă (și prelungită), cu vocea sau cu un instrument, a unui sunet de bază cu unul alăturat lui; p. ext. cântecul unor păsări care produce un efect sonor similar cu cel definit mai sus. – Din it. trillo. Vezi definitia »