CONICITÁTE s.f. (Mat.) Mărime caracteristică a unui trunchi de con drept, egală cu diferența dintre diametrul mare și diametrul mic raportată la lungimea acestuia; (p. ext.) formă conică. [Cf. fr. conicité]. Vezi definitia »

CÓNTE¹, conți, s. m. 1. (În orânduirea feudală) Mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute. 2. Titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz (în Occident) sau între baron și prinț (în Rusia); persoană având acest titlu. – Din fr. comte. Vezi definitia »

COPROFÍTE s. f. pl. plante saprofite pe excremente. (< fr. coprophytes) Vezi definitia »

TÊTE-À-TÊTE loc.s. (Franțuzism) Convorbire între patru ochi. ♦ Întâlnire a două persoane. ♦ Conversație intimă. [< fr. tête-à-tête – cap lângă cap]. Vezi definitia »

IMPUNITÁTE s.f. Nepedepsire a unui infractor, datorită unor împrejurări personale consemnate de lege. [Cf. fr. impunité]. Vezi definitia »