BANDÚLĂ s. f. frânghie subțire, cu o greutate de lemn la un capăt, la prinderea și la tragerea parâmelor grele. (< it. bandola) Vezi definitia »

ECHIPOLÉNȚĂ s.f. (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. ♦ (Log.) Echivalență. [< fr. équipollence]. Vezi definitia »

CALÓTĂ s. f. 1. fiecare dintre cele două părți ale unei sfere, obținute prin secționarea acesteia cu un plan. ♦ ~ craniană = partea superioară a cutiei craniene; ~ glaciară = masă de gheață care acoperă regiunile polare sau părțile superioare ale munților foarte înalți; inlandsis. 2. parte a unei pălării care acoperă capul. ◊ tichie (pe creștetul capului). 3. partea superioară a unei cupole semisferice, a unei excavații; boltă de tunel. ◊ partea superioară a unei turele. ◊ piesă metalică de formă emisferică. (< fr. calotte) Vezi definitia »

ASCÉTICĂ s. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele marilor asceți creștini. – Fr. ascétique (< gr.). Vezi definitia »

CARTÓFLĂ s.f. v. cartof. Vezi definitia »