emiclíc (emiclícuri), s. n. – Rație, porție. Tc. yemekli (Șeineanu, III, 51). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

BIOBIBLIOGRÁFIC, -Ă, biobibliografici, -e, adj. Care aparține biobibliografiei; privitor la biobibliografie. [Pr.: bi-o-bi-bli-o-] – Din bio- + bibliografic. Vezi definitia »

NAÚTIC, -Ă I. adj. referitor la navigație. ◊ (despre un sport) care se practică pe, în apă. II. s. f. navigație (2). (< fr. nautique, lat. nauticus) Vezi definitia »

INTRATELÚRIC, -Ă adj. (despre cristale de mineral magmatic) dintr-o topitură magmatică, în interiorul scoarței, înainte de ieșirea la suprafață sub formă de lavă. (< engl. intratelluric) Vezi definitia »

APOGÁMIC, -Ă adj. Care prezintă apogamie; apogam. [< fr. apogamique]. Vezi definitia »