fîntî́nă (fîntî́ni), s. f. – 1. Izvor. – 2. Puț. – mr. făntînă, megl. făntǫnă, istr. făntărę. Lat. fontāna (Diez, I, 185; Pușcariu 615; Candrea-Dens., 592; REW 3426; DAR), cf. it. fontana, prov. fontana, fr. fontaine. – Der. fîntînar, s. m. (persoană care face sau repară fîntîni); fîntînea, s. f. (în medicina veche, deschidere, fonticulus). Vezi definitia »

VASCULÍTĂ s. f. leziune vasculară inflamatorie; vascularită. (< fr. vasculite) Vezi definitia »

perúșcă, perúște, s.f. (reg.; la pl.) 1. pere mici. 2. cartofi mici. Vezi definitia »

săpíță, săpíțe, s.f. (reg.) 1. săpăligă, săpălie, săpălucă. 2. rariță (pentru porumb). Vezi definitia »

BACILÓZĂ s. f. tuberculoză. (< fr. bacillose) Vezi definitia »