mijă, mije s. f. 1. (peior.) gură. 2. felație. Vezi definitia »

PIÁȚĂ, piețe, s. f. I. 1. Loc special amenajat unde se face comerț cu mărfuri, mai ales cu produse agroalimentare. ◊ Trăsură (sau mașină) de piață = trăsură (sau mașină) care transportă, contra cost, persoane, bagaje etc. ◊ Expr. A face piața = a cumpăra alimentele necesare pentru hrana zilnică. (Fam.) A se certa ca la piață = a se certa violent și folosind cuvinte grosolane. 2. Loc întins și deschis dintr-o localitate, unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi, adesea amenajat cu spații verzi, statui etc. II. (Ec. pol.) Sferă a circulației mărfurilor; cererea și oferta de mărfuri. – Din it. piazza. Vezi definitia »

DEMITÉNȚĂ s.f. Tentă între clar și întunecat într-o pictură sau gravură. [< fr. demi-teinte]. Vezi definitia »

GĂLÚȘCĂ, găluște (găluști), s. f. Preparat culinar de formă (relativ) sferică, făcut din aluat, din griș, brânză, carne tocată etc. – Din rus. galușka. Vezi definitia »

fentă, fente s. f. păcăleală, înșelăciune. Vezi definitia »