AMIÁZĂ, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul înălțării maxime a Soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12). ◊ Loc. adj. De amiază = de prânz, de la ora prânzului. ◊ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = în plină zi, în toiul zilei. 2. (Concr.) Zenit. 3. (Reg.) Masă principală care se ia aproximativ la jumătatea zilei; prânz. 4. (Înv.) Miazăzi, sud. [Var.: amiáz, amiéz s. n., amiázi, amiázăzi s. f.] – Din amiazăzi (< lat. ad mediam diem). Vezi definitia »

BELGRĂDEÁNCĂ, belgrădence, s.f. Locuitoare a orașului Belgrad. Vezi definitia »

VÍLĂ s. f. 1. reședință rustică în Imperiul Roman sau în evul mediu. 2. casă elegantă înconjurată de grădină. (< fr., it., lat. villa) Vezi definitia »

GASTROENTERÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei și a intestinului subțire. (< fr. gastro-entérite) Vezi definitia »

GABARDÍNĂ s. f. Stofă fină de lână cu legătura diagonală, care prezintă dungi paralele înclinate pe ambele părți. – Din fr. gabardine. Cf. sp. gabardina, germ. Gabardine. Vezi definitia »