COMUNÍSM s. n. 1. formațiune social-economică în dezvoltarea societății, caracterizată prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de producție și prin regim totalitar de extremă stânga. ◊ ideologia, teoria înfăptuirii orânduirii comuniste a unei false fericiri generale. 2. ~ utopic = ansamblul doctrinelor premarxiste privind o societate întemeiată pe desființarea proprietății private și pe egalitatea socială și economică. 3. ~ științific = socialism științific. (<fr. communisme) Vezi definitia »

MERCURÍSM s. n. (Med.) Intoxicație cu mercur. – Din fr. mercurisme. Vezi definitia »

INSTITUȚIONALÍSM s.n. Curent în economia politică burgheză care consideră că economia politică trebuie să aibă drept obiect studierea anumitor categorii ale suprastructurii politice și juridice și unele fenomene social-economice, denumite impropriu „instituții”. [Pron. -ți-o-. / < fr. institutionnalisme]. Vezi definitia »

heirupism, heirupisme s. n. (peior.) zel, entuziasm exagerat la locul de muncă sau într-o activitate desfășurată în echipă. Vezi definitia »

PITIATÍSM s. n. ansamblu de tulburări psihice în cadrul isteriei, produse prin sugestie și vindecabile prin persuasiune. (< fr. pithiatisme) Vezi definitia »