Definita cuvantului radicație
RADICÁȚIE s.f. Dispoziție a rădăcinilor unei plante. [Gen. -iei. / < fr. radication].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu radicație
COPROFAGÍE s. f. 1. ingerare de excremente, tulburare gravă la unii bolnavi mintali; scatofagie. 2. însușire a insectelor coprofage. (< fr. coprophagie) Vezi definitia »
ANEMOMETRÍE s. f. ansamblu de tehnici pentru măsurarea vitezei vântului, a fluidelor gazoase în conducte etc. (< fr. anémométrie) Vezi definitia »
AGROGRAFÍE s. f. descriere sistematică a terenurilor cultivate. (< agro- + -grafie2) Vezi definitia »
GAZOMETRÍE s. f. măsurare a volumelor gazoase, a densității gazelor. (< fr. gazométrie) Vezi definitia »
vâlvătáie s. f., art. vâlvătáia, g.-d. art. vâlvătắii; pl. vâlvătắi Vezi definitia »