ESTIVÁȚIE s. f. 1. stare de inactivitate, cu un metabolism redus, vara, specifică unor animale. 2. preflorație. (< fr. estivation) Vezi definitia »

EXTROFÍE, extrofii, s. f. Defect de conformație al unui organ care este astfel întors, încât fața sa internă devine externă. – Din fr. extrophie. Vezi definitia »

AEROTONOMETRÍE s. f. măsurare a tensiunii gazelor din sânge și a altor lichide din organism. (< fr. aérotonométrie) Vezi definitia »

OBTURÁȚIE s. f. obturare. ◊ (med.) astupare a unui orificiu, a unei cavități. ♦ ~ dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dintre cariat. (< fr. obturation, lat. obturatio) Vezi definitia »

HEMIFONÍE s. f. Incapacitate de a vorbi cu glas tare. – Din fr. hémiphonie. Vezi definitia »