băbălúc¹ (din ~) (înv., reg.) loc. adv. Vezi definitia »

surtúc (-curi), s. n. – Haină bărbătească din postav. – Mr. siurtuc. Fr. surtout, prin intermediul ngr. σουρτούϰο, mai puțin probabil prin cel al rus. sjurtuk (Sanzewitsch 209; Bogrea, Dacor., I, 292), cf. sb. surtuka, alb. surtukë. – Der. surtucar, s. m. (tîrgoveț, orășean). Vezi definitia »

temasúc s.n. (înv.) act, document. Vezi definitia »

ciulúc, ciulúcuri, s.n. (înv.) loc deșert, pustietate. Vezi definitia »

nășúc, -ă, s.m. și f. (reg.) nășic. Vezi definitia »